Blogu' lu' Florin

7/7 zile. nu ma ascund, caci ma auzi in soapte. file. amprente pe retina. impregneaza filme in minte si dilatatii in pupile. degete frante pe tastatura. in eden a patruns deja venin. membrele merg fara incetare stiind ca nu mai exista cale de intoarcere. aici am murit. asta e lumea de jos in care am confundat viata cu suferinta. chipuri. prevestitiri. zambetul nu mai insemna infinitul. simteam deja nimicul. nu era o evadare, oamenii oricum sunt bufoni si lumea este un mare circ. vorbesc cu tine, dar parca esti mut. rahatul asta s-a stins demult si nu mai vad lumina. sunt un actor intr-o sala goala. e totul absent, un desen fara culoare, de ce mi-ar mai fi pasat de prezent? am facut saltul si acum deja te privesc de la inaltime. te vad fugind, incep sa te simt tot mai departe. s-au adunat prea multe zile si totul era la fel in jur, obosisem sa indur, viitorul era nesigur. de-acum incolo e razboiul tau de supravietuire spiritual. nu te mai ascunde si asculta…

How about me?

Well…

- fumez mult

- imi place sa privesc oamenii dansand

- consider ca e benefic sa intalnesti lume noua

- am doar un singur prieten adevarat

- cu destule vise (unele tampite, dar nu e interzis)

- zambesc la bancuri, chiar daca nu-mi plac, sau nu-mi place cum le zici

- ma izolez des in lumea mea, cu castile pe urechi

- imi place sa ma joc cu pisica.

that’s enough for now, folks.

Inca nu am o definitie pentru fata perfecta. Poate pentru ca nu exista, sau cel putin nu stiu sa existe. Fiecare avem gusturi, idei, conceptii diferite. Asadar, ceea ce consider eu a fi o fata ok, altora li se poate parea adormita din padurea frumoasa, sau ce consider eu a nu fi pe placul meu, poate fi vazuta de altii drept o divinitate pe pamant.

Sunt fete. Fete care stiu sa atraga un baiat doar cu ce au cap, fete care stiu sa atraga cu corpul, dar nu au nmic in cap, fete care au si corp si au si cap, dar nu au interese in a atrage pe cineva.

Fata pe care vreau eu sa o gasesc, trebuie sa aiba ochii deschisi. Daca ar fi sa reiau replici din filme, as zice ca ar trebui sa vada dincolo de toata abureala care ne inconjoara. Si am intalnit fete, toate au defecte, dar unele aveau defecte pe care eu nu le puteam suporta, si niciuna dintre ele nu era obligata sa le suporte pe ale mele, la randul lor.

Adevarul e ca am cam renuntat pentru moment sa o caut. Daca apare, e bine, daca nu, poate va aparea mai tarziu. Chestia asta nu o pot grabi. Nu tine de mine.

Si nu, nu m-am referit la tine, e doar o alta idee. Generalizez.

Keri Hilson feat. Kanye West & Ne-yo – Knock you down. Track-ul 5 de pe “In a perfect world”.

Sta de 2 zile pe repeat, asadar:

I never thought I’d.. be in love like this
When I look at you my mind goes on a trip
And you came in.. and knocked me on my face
Feels like in I’m a race
but I already won first place…

I never thought I’d.. fall for you as hard as I did
You got me thinkin about our house and kids

Every moment I look at you and smile

cause boy you came around and you knocked me down.. knocked me down

Sometimes love comes around
and it knocks you down
Just get back up
When it knocks you down…

geniali. kanye si keri.

3 ore de somn. ma uit la telefon, 2 mesaje. imi pun cafea in cana, merg afara si-mi aprind o tigara. ma simt singur. singur in lumea asta. am acceptat-o deja asa cum este ea. cu tot cu prietenii care uita, care au nevoie de tine doar atunci cand ai ceva ce au nevoie, cu tot cu orice roman de la ora 5…care a auzit de un anume accident si gata, el e martor ocular, a vazut si stie tot (bine zis, roxish), cu vecinul divortat care pe la ora 3 dimineata pune manele la maxim, cu tata care-mi spune mereu ca dorm prea mult si ca imi irosesc timpul, cu mama care tipa mai mereu la mine, cu cei cu care imi pierd zilnic cateva ore alergand dupa o minge, cu cei cu care daca vrei sa mergi la o bere, trebuie sa treci pe la ei mai intai, cu un buchet de flori, daca se poate, cu toata dezordinea din camera, cu tot praful de pe tastatura, cu.. tot, sau cu nimic. a trecut si luna mai. imi va ramane in amintire poate doar o singura zi frumoasa, de mai, asa. Ce mi-e lumea? O manea permanenta si o telenovela de prost gust.

Prea puţin nu e de-ajuns, dar nici prea mult nu te ajută. Îmi spuneam cândva. Intrigat de faptul că semăn cu prea mulţi alţii, în această debandadă generală, unde totul este ieşit din normal, dar totul face parte din normal, o lume plină de eschive şi trucuri. Mă trec fiori când mă gândesc… câte poveşti nemuritoare au luat o altă întorsătură, lăsând în urmă doar regrete cufundate în  fisuri de suflet. M-au copleşit prea multe gânduri, să mă conteste cine vrea şi cine poate, din privinţa asta. Vulnerabil fiind, nu mai pot trage concluzii, când conveţuiesc cu umbre efemere. E greu să rezişti, când timpul contrazice existenţa, când mii de consecinţe îţi impun un stil de viaţă, când viaţa obligă la război intens cu firea. E greu să te încrezi în ceva, atunci când rişti să dovedeşti doar un alt paradox frenetic, respectiv “prea putin sau prea mult”. Te-ai întrebat de ce oamenii mor primii şi lasă în urma lor doar  umbra amintirilor? E prea târziu pentru multe. Consecinţa?Prea puţine şanse de scăpare dintr-un haos total. O să încerc doar să-mi demonstrez ca nu există prea multe lucruri imposibile, chiar dacă mâine poate nu voi mai gândi la fel de departe…

Ştia că n-a fost drept cu el când a ales să scrie. A lăsat să simtă, în timp ce orizontul îi încolţea orbitele, prea pătruns de acel delir răpus de propria conştiinţă. “Haide, scrie-ţi viaţa” îl îndemnau perfid excese, căci s-a regăsit de prea multe ori expunându-şi viaţa cu lux de amănunte. Şi-l tot doare, stă închis într-o hartie, blestemând ziua în care a ales sa spulbere un gand, blamând durere şi implorând iertare. Deci aşa se moare, îi striga speriat sufletul. Cu aceeaşi ochi supăraţi, obosiţi, privea acelaşi vechi scenariu, oameni mâncandu-i nervii, o lume în care nimic nu e nou, doar sticlele goale, pozele rupte şi ţigările cerute de fiecare prieten. Trăieşte într-o lume bolnavă. Tot pământul i se pare un spital. E mistuit de amintiri, care la fiecare secundă îi trezesc regrete. Pe şapte căi, prea pasiv, derutat, scârbit schimbă tot cursul ceasului. Răsplata-i fu drama, lacrimile şi teama. Înainta cu paşi grăbiţi către o altă întrebare.. Ce va fi după… ce va fi după?

eu sunt un mare nesimtit, si tu… esti in reteaua “oreingi” )

se stie

Se oprisera la banca de pe stadion. Se tineau de mana, uitandu-se insa in directii opuse. Niciun zambet nu era schitat de subconstient in coltul buzelor. Ochii nu mai aveau stralucirea de odinioara, parca nici nu ar fi existat vreodata. Fruntile erau incruntate. O alta discutie serioasa tocmai apunea. El parea ca vrea sa o impace. Se intoarce sa o pupe, insa se fereste de refuzul ei. El ramane si mai incruntat. Ramane practic inert. Ea nu schiteaza nicio vorba. Isi tine capul in palme. E indiferenta. El isi ia inima in dinti si incearca din nou. De data asta primeste un refuz verbal si rasunator: “Crezi ca nu m-am saturat sa te vad asa?!”. Il considera pe el vinovat de ceva. El lasa privirea in pamant, iar tacerea ia din nou amploare. Dupa o perioada, merg amandoi mai departe. Se opresc in fata casei ei, si incep din nou sa discute. El are o voce calma, linistita, ea se ratoieste. El inainteaza o noua propunere, dansa incepe sa rada isteric si refuza. Tacere timp de cateva minute. El incepe sa o priveasca fix, ea are inca privirea pierduta undeva printre copaci. O imbratiseaza si pleaca singur, privind in sus. Ea coboara privirea in asfalt. Si incepe sa se apropie de poarta. O alta lacrima ii inunda obrazul. O alta intrebare retorica i se iveste in minte… Sa fie oare asta inceputul sfarsitului…?

Lately I’ve been hard to reach
I’ve been too long on my own
Everyone has a private world
Where they can be alone
Are you calling me, are you trying to get through
Are you reaching out for me, and I’m reaching out for you…

A iesit si Em’… imi rupe capu’ de cateva ore \/